TX Nefario - шаблон joomla Форекс

Sobolani

SobolaniŞobolanii sunt mamifere rozătoare ce fac parte din familia Muroidea, ordinul Rattus.  Cei mai comuni sunt şobolanul negru (Rattus rattus) şi şobolanul maroniu (Rattus norvegicus). Se deosebesc de şoareci prin dimensiune – sunt mai mari – şi comportament – au un comportament social dezvoltat şi mecanisme de comunicare mai complexe. Cea mai răspândită specie este şobolanul maroniu, de culoare maronie, însă poate avea şi o culoare gri. Ca şi dimensiuni, pot atinge lungimea corpului de 25 cm cu încă 25 cm lungimea cozii. În condiţii propice pot atinge 500 grame. Există relatări despre şobolani de peste 1 kilogram, însă acestea sunt excepţii. În medie, masculul cântăreşte 350 grame iar femela 250 grame. Au un auz foarte bun, fiind capabili să perceapă ultrasunetele şi un miros foarte ascuţit. De asemena, deşi nu au o vedere foarte bună, sunt capabili să perceapă razele ultraviolete. Sunt animale nocturne, capabile să se deplaseze foarte repede, înoată foarte bine inclusiv pe sub apă şi se pot căţăra foarte bine (pot intra în locuiţe prin canalizări, în special prin vasele de toaletă). Sunt animale sociale, cu ierarhii de grup. Grupurile de şobolani muncesc împreună la săparea galeriilor subterane sau prin pereţi, dorm şi împart hrana. Totodată comunică atât prin sunete ascuţite sau ultrasunete cât şi prin mirosuri. Mirosul le permite de exemplu să marcheze noi teritorii cu hrană sau locuri periculoase precum capcanele.

Şobolanii se pot înmulţi foarte repede. O femelă dă naştere în medie la 10 pui de 5 ori în timpul vieţii. Condiţii foarte bune permit însă femelelor să dea naştere la până 100 de pui în timpul vieţii. Perioada de gestaţie de numai 21 de zile, respectiv atingerea maturităţii în doar 3 luni, sunt factori de permit şobolanii să aibă pui foarte repede şi  deci să se răspândească rapid în orice spaţiu nou invadat; de asemenea pot să refacă foarte repede populaţiile decimate. Un şobolan trăieşte în medie 18 luni.

Soarecele

SoareceŞoarecii pot provoca daune masive economice în întreprinderi din industria alimentară, supermarket-uri, depozite de cereale, precum şi în hoteluri şi restaurante, deoarece consumă alimente de toate tipurile (fiind omnivore), pe care le şi contaminează. Chiar şi în casele private pot pătrunde adesea, unde se instalează în cămări şi dulapuri de alimente. Şoarecele de casă este de asemenea purtător de numeroşi agenţi patogeni şi paraziţi. Astfel el poate transmite leptospiroză, Salmonella, viruşi şi paraziţi, precum acarienii şi puricii. Lungimea cumulată a capului şi a corpului este de 7-11 cm, lungimea cozii este de 7-10 cm; greutatea sa este de aproximativ 20 -25 de grame; partea superioară a corpului are o culoare gri până la gri — maroniu; abdomenul este colorat maro deschis sau albicios; coada lungă este acoperită de solzi în formă de inele şi este numai răzleţ prevăzută cu păr; animalele tinere sunt la naştere lipsite de blană, oarbe şi au o culoare rozalie.